| 1.
|
BLAJ'IN, -Ă, blajini, -e, adj. (Adesea fig.) Blând, omenos, pasnic. ♦ (Despre fizionomia, firea, manifestările oamenilor) Care exprimă bunătate, blândeţe. ♦ (Substantivat, f. pl. art.; mitol. pop.) Fiinţe blânde si evlavioase care trăiesc departe de lume, pe apa Sâmbetei. - Din sl. bla~z~en~u.
Sursă
: DEX'98
(4573)
- paula |
| |
| 2.
|
Blajin ≠ avan, crud, laudă, elogiu
Sursă
: Antonime
(69723)
- siveco |
| |
| 3.
|
BLAJ'IN adj. blând, bun, domol, pasnic, (livr.) mansuet, (reg.) pâsin, (înv.) lin. (Om ~.)
Sursă
: Sinonime
(174166)
- siveco |
| |
| 4.
|
blaj'in adj. m., pl. blaj'ini; f. sg. blaj'ină, pl. blaj'ine
Sursă
: DOR
(227507)
- siveco |
| |
| 5.
|
BLAJ'IN ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care are multă bunătate; bun la suflet; blând; pasnic. 2) (despre manifestări ale persoanelor) Care vădeste bunătate si căldură sufletească; blând. Privire ~ă. /<sl. bla~z~enu
Sursă
: NODEX
(325263)
- siveco |
| |
|
|